Treceți la conținutul principal

Auzul fonematic



Astăzi m-am gândit să vă explic despre cât este de important să „auzim” bine atunci când urechile noastre funcționează bine ca și organe de simț (adică nu avem vreo afecțiune fiziologică). Uneori ajungem cu copilul la medic și ni se spune că el nu are nimic, aude bine. Dar deși aude bine, el nu vorbește corect (nu pronunță anumite sunete, înlocuiește sunetele) sau nu reușește să scrie corect (nu înțelege care sunt sunetele care formează  cuvântul și nici ordinea lor). voi începe cu începutul - cu fonemul.
Fonemul reprezintă unitatea minimală a sistemului limbii. El este sunetul vorbit, cel din care se alcătuiesc silabe, cuvinte, propoziții și fraze. În scriere fonemul este redat prin litere, numite și grafeme. Alfabetul românesc are 27 de litere, dar nu tot atâtea foneme. Prin combinarea literelor se pot redat toate fonemele (spre exemplu, fonemul ğ este redat în scris prin g urmat de vocalele i sau e: ge, gi).
Auzul uman are această particularitate numită auz fonematic, prin care percepe sunetele vorbirii ca elemente semantice/foneme diferite (adică datorită acestei capacități noi reușim să ne însușim limbajul verbal; atunci când învățăm o altă limbă străină este necesară dezvoltarea unui alt auz fonematic, specific limbii respective).
Atunci când există o tulburare la nivelul auzului fonematic, recepția limbajului este afectată (copilul nu poate percepe corect anumite sunete și nici ordinea acestora în cuvânt) și de asemenea emisia limbajului (el va vorbi așa cum va percepe cuvintele, adică cu greșeli). Netratată la timp, tulburarea auzului fonematic va cauza copilului dificultăți și în ce privește scrierea (reprezentarea în plan grafic a) cuvintelor (neputând percepe corect sunetele și ordinea lor în cuvânt, copilul nu le va putea reda în scris). Dezvoltarea insuficientă a auzului fonematic nu trebuie confundată cu un auz slab. În cazul tulburării de auz fonematic nu este nimic în neregulă cu urechea ca și organ de simț (cum se întâmplă în cazul auzului slab), ci există o tulburarea a funcției proceselor cerebrale de analiză a sunetelor vorbirii.


Actul pronunției este unul de natură senzorial-motrică. Astfel, calitatea pronunției depinde de dezvoltarea auzului fonematic și de dezvoltarea motricității organelor articulatorii. Copilul emite/pronunță sunete pe baza sunetelor pe care le percepe auditiv (le aude). El își va regla pronunția în funcție de ce aude și de felul în care pronunță el (comparând pronunția lui cu a celorlalți) formând acele conexiuni senzorial-motrice care să asigure formarea limbajului (conexiuni ce implică auzul și mișcările ce se produc în timpul articulării sunetului). Orice modificare la unul dintre cele două nivele (motric, auz fonematic) are repercursiuni asupra întregului proces de pronunție.
Ce putem face pentru a educa auzul fonematic al copilului? Păi putem realiza numeroase activități care să aibă ca obiectiv:
-        Imitarea sunetelor din natură sau identificarea surselor acestora (animale, obiecte muzicale, mijloace de transport etc). Prima dată copilul învață care sunt suntele pe care diferite animale sau obiecte le emit (Cum face albina/vaca/ceasul/vântul? Bîzzzz/muuu/tic-tac/vîjjjj etc.). După ce învață aceste sunete, puteți juca jocuri în care copilul să ghicească obiectul sau animalul în funcție de sunetul pe care îl aude.
o   Spune-mi cine sunt eu! Eu mă prefac că sunt un animal, spre exemplu, și emit sunetul produs de acel animal. Mă prefac că sunt câine și fac ham-ham. Copilul ascultă și apoi spune ce animal crede că sunt).
o   Oare ce se aude? Hai să descoperim! Este nevoie de diferite jucării sau obiecte care produc diferite sunete sau melodii. Să zicem că am un ursuleț care cântă. Fără ca copilul să vadă, ascund ursulețul undeva și apoi îi spun copilului să descopere ce anume produce sunetul acela. Copilul se va ghida astfel doar după sunet.
o   Cine te-a strigat? Copilul e legat la ochi cu o eșarfă. Persoanele cunoscute lui (părinți, frați, prieteni) stau în jurul său la distanță. Una dintre persoane îl strigă pe nume. Copilul va trebui să ghicească cine l-a strigat. Dacă ghicește, persoana care l-a strigat trece în locul său. Și jocul continuă.
-        Diferențierea consoanelor surde de cele sonore. Copilul stă cu spatele spre adult, la distanță de 3-4 m. Adultul pronunță, când mai încet când mai tare, diferite silabe (ca-ga, ta-da, pa-ba, up-ub, opo-obo, fa-va, eve-efe, us-uz, ezo-eso, sum-zum, tis-tiz etc) sau cuvinte (pere-bere, pun-bun, pile-bile, creier-greier, stâncă-stângă, fată-vată, far-var, fiu-viu, varsă-varză, paie-baie, tata-data, pară-bară, cară-gară, coală-goală etc). Sarcina copilului este de a repeta ceea ce spune adultul (el trebuie să fie foarte atent la ceea ce aude pentru a reda corect cuvântul respectiv).
-        Identificare primului sau ultimului sunet dintr-un cunvât sau a poziției unui anumit sunet  din cuvânt (început, mijloc, final). Iată un joc!
-        Jocuri hazlii în care sunteul se repetă. Se pronunță rapid cuvinte sau propoziții hazlii.
Căprarul crapă capul caprei pe capră în patru.
Pe cap un capac, pe capac un ac.
Un cocostârc s-a dus la cocostârcărie să se descocostârcească.
Şapte sape late şi alte şapte sape late, să le car pe toate în  spate.    
Am o mâţă mâţoasă căpăţânoasă care are cinci mâţoşei jucăuşi frumuşei.    
     
Sper că v-a apucat cheful de joacă! Dacă aveți nelămuri sau dacă aveți alte idei de jocuri, nu ezitați să ni le împărtășiți! Spor!

Comentarii

  1. Un mare mulțumire de la Maria Fieraru către DR DAWN pentru că m-ai ajutat să-mi reconstruiesc casa spartă. Incoerența a fost la ordinea zilei în casa și în căsătoria mea. Soțul meu a avut o problemă al naibii și îmi sfâșie carnea de când am început să avem prea multe dezacorduri. În unele zile tocmai a plecat și nu s-a întors decât în ​​ultimele săptămâni. Am fost devastat și am încercat tot ce am putut pentru a remedia problemele, dar nu am reușit. A trebuit să caut ajutor și am fost îndrumat de un prieten să contactez DR DAWN, ceea ce am făcut. Nu am știut niciodată că va fi posibil pentru că problemele persistaseră timp de doi ani întregi. DR DAWN m-a liniştit şi mi-a spus să am încredere în el şi să cred că dorinţele mele se vor împlini. Mi-a reparat căsnicia cu relația sa puternică de reuniune de dragoste și casa mea este din nou grozavă și soțul meu este cu mine pentru a nu pleca niciodată. Contactează-l și tu și crezi că te poate ajuta pentru că nu are înregistrări proaste. Doar WhatsApp-i +2349046229159
    sau e-mail-i prin: dawnacuna314@gmail.com

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna am un copil de 7 ani cu tulburare spectrului sever de autism nu știu cum să fac sa nu mai fuga ori unde as merge trebuie sa merg cu iel de mana pentru că fuge fara sa se oprească sau sa gândească că e pericol în fața lui am probleme și la școală fuge din curtea scoli

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Chestionar pentru evaluarea tulburărilor de procesare neurosenzorială

       Aşa cum am promis, iată că revin cu un chestionar prin intermediul căruia putem observa anumite disfuncţii care apar la nivelul simţurilor copilului sau anumitor comportamente care exprimă existenţa unei tulburări de procesare senzorială. Trebuie să ştiţi că acest material nu ţine locul unui specialist şi nu poate oferi un diagnostic. Completând acest chestionar aveţi posibilitatea să verificaţi dacă este ceva în neregulă cu comportamentul copilului. Este posibil ca unii copii să nu aibă nici unul dintre comportamentele din listă sau pot avea dintr-o singură categorie ori din toate. Dacă constataţi că la micuţul vostru sunt prezente minim trei comportamente dintr-o categorie şi acestea afectează atât viaţa copilului cât şi pe a celor din jurul său, este bine să vă adresaţi unui specialist (neuropsihiatru, psiholog, terapeut ocupaţional).   1 2 3 4 5 6 7 Acest material l-am preluat si tradus de pe site-ul htt

Crizele la copiii cu Tulburare de spectru autist. Autism Meltdowns vs Temper Tantrums

Copilul cu tulburare de spectru autist poate avea deseori anumite crize, mai mult sau mai puţin intense, dar care sunt dificil de gestionat şi care aduc celor din jur stări emoţionale negative şi multă tensiune. Copilul poate ţipa foarte tare, poate lovi obiecte sau persoane, poate arunca cu lucruri, se poate lovi cu capul de perete sau se poate muşca etc. Deşi el poate reacţiona asemănător, există două situaţii diferite: criza meltdown şi criza tantrum. Temper Tantrums sunt comportamente care apar la toţi copiii (cu dezvoltarea neurotipică sau nu) prin care aceştia îşi înţeleg emoţiile şi trăirile şi cunosc metode prin care să facă faţă regulilor şi limitelor impuse de un comportament social adecvat. -          pot fi schimbate de circumstanţe; -          au ca scop obţinerea unui lucru; -          au ca scop obţinerea atenţiei adultului. Criza tantrum este ca un joc pentru deţinerea controlului pe care îl joacă copilul, el fiind o fiinţă încă imatură emoţional. Sentimen